contradictor
51wiðersprecend — m ( es/ ) a contradictor …
52contradictoriu — CONTRADICTÓRIU, IE, contradictorii, adj. (Despre fenomene, idei, tendinţe) Care se contrazic între ele, care se exclud reciproc, care sunt incompatibile unul cu altul. ♢ loc. adj. si adv. În contradictoriu = (Care este) în opoziţie de idei cu… …
53contrazice — CONTRAZÍCE, contrazic, vb. III. 1. tranz. A susţine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziţie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminţi ceva. 3. refl. A spune ceva în opoziţie cu cele afirmate anterior de… …
54contraddittore — /kontrad:i t:ore/ (meno com. contradittore) s.m. [dal lat. tardo contradictor oris ] (f. trice ), non com. [chi contraddice in una disputa verbale] ▶◀ avversario, confutatore, obiettore, oppositore. ◀▶ fautore, sostenitore …
55Kontradiktor — Kon|tra|dik|tor der; s, ...oren <aus gleichbed. lat. contradictor> (veraltet) 1. Widersprecher. 2. Vertreter des Gemeinschuldners beim ↑Konkurs …
56antagonista — com. adversario, contradictor, contrario, rival, enemigo, contrincante. * * * Sinónimos: ■ adversario, competidor, contrario, contrincante, discrepante, oponente …
57contencioso — Sinónimos: ■ contradictor, discutible, disputador, litigante, litigioso, polemista Antónimos: ■ indiscutible …
58contradict — verb deny the truth of (a statement) by asserting the opposite. ↘assert the opposite of a statement made by (someone). Derivatives contradictor noun Origin C16: from L. contradict , contradicere speak against …
59contradict — /kɒntrəˈdɪkt / (say kontruh dikt) verb (t) 1. to assert the contrary or opposite of; deny directly and categorically. 2. to deny the words or assertion of (a person). 3. (of a statement, action, etc.) to be directly contrary to. –verb (i) 4. to… …
60cavilhaire — arèla, airitz, cavihaire, arello, airis adj. et n. chicaneur, euse; vétilleux, euse. voir contradictor …
